"Solaris"

Cei care au vazut doar filmul si nu au citit cartea poate vor considera ca a fost ceva plictisitor,vor exclama "Am adormit la prostia aia!".Ma rog,exceptand fanii lui George Clooney

Romanul lui Stanislaw Lem nu poate fi ecranizat.Dupa parerea mea,evident.
Nicio realizare vizuala nu poate transpune esenta cartii,ideea in sine.
Oceanul planetar care guverneaza acel univers imaginat de Lem extrage din memoria muritorilor de rand care i-au perturbat linistea imaginile cele mai pregnante,readucandu-le in memorie,......la viata.
Numai ca acele "fantome"(ale trecutului) care ii bantuie pe pamanteni pot fi numite oricum,numai vii nu.Sunt doar palide amintiri ale originalelor,copii sablonate care fac doar rau.
Ce e mai interesant e disperarea cu care oamenii incearca sa scape de aceste amintiri,dar ele revin,iar si iar.......

Memoria umana este un conglomerat neinteles inca.Amintirile noastre,dictate de emotiile traite la vremea respectiva,sunt puternice sau mai palide.
Furia sau bucuria,disperarea sau extazul,dragostea sau ura......fac ca o amintire sa ramana pe veci in mintea nostra.Si in suflet,ma rog.
Unele amintiri am vrea sa le "stergem".Se estompeaza,da.Dar nu dispar niciodata.
Si e suficient sa dam peste un "ocean ganditor" care sa le readuca la suprafata,pt.a constata ca sunt mai puternice ca oricand.
Pana la urma reusim sa uitam unele lucruri?Alegem noi ce pastram si ce nu?
Hmmm,daca ar fi asa de simplu.......

Sau patim ca personajele lui Lem...