In momentele acelea in care raman singur cu mine insami am senzatia acuta de gol.Am auzit deseori oameni spunand ca se simt goi pe dinauntru,pustiiti.Si m-am gandit....Si daca asa si e? Daca in esenta fiinta umana e fundamental goala?Ce ne da atunci senzatia de plin,de implinire? Relatiile.Intotdeauna in relatie cu altcineva am reusit sa ne oglindim,sa ne vedem,sa avem constiinta faptului ca existam,ca viata noastra are un sens.Asta inseamna ca daca inceteaza relatia atunci revenim la starea noastra naturala,la gol.Daca starea noastra naturala e de gol interior inseamna ca tot ce ne umple e ceva artificial,e ceva provocat,cautat,facut anume din exterior.Care nu ne apartine,pe care nu-l putem mentine la nesfarsit.Si imi dau seama ca nu suferim de prea gol,ci de prea plin. Suferim de o iluzie!
Exista munti dincolo de munti si cer dincolo de cer.Dar noi dincolo de noi,oare existam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.