marți, 15 februarie 2011

Silent night...

Poveste...

... sau fapt-divers...

Acum cateva nopti... nu te-am ascultat...
Nu m-am dus sa dorm... Doar stii ca eu nu dorm niciodata...

Ptr. ca nenea Enel/Renel era ocupat si avea si treaba,... iar acumulatorul de la laptop se dusese dracului,... am iesit sa ma plimb...
O fac de multe ori...
Cand eram mai tanar,... dar tot batran,... plecam cu masina... Ma duceam pana la Sinaia,... zonele adiacente,... Brasov,... chiar Poiana...
Beam o cafea si ma puneam again pe drum...
Era frumos pe autostrada... Singur, tigari aprinse una de la alta,... muzici de-ale mele,... 140 km/h (mai mult nu puteau masinile pe care le aveam atunci)...
In fine,... scuze divagarea,... revin in prezent... Defapt... deja este... trecut...

Asadar,... am plecat sa ma plimb... Acum o fac pe jos... Merg cativa kilometri,... ascult muzica si fumez... Nu sunt posesor de diverse gadget-uri si nici nu ma afisez cu casti in urechi ziua (nu ma reprezinta, nu mi se potriveste, etc.)... Dar noaptea, singur pe strada,... ascult Cohen la telefon si fumez... Uneori gandesc,... alteori nu...
La un moment dat,... m-am asezat pe o banca... Eram cu muzicile mele,... fumam tigare aprinsa de la alta,... eram in transa/sevraj...
Cand... surpriza!... Minune!... Am vazut luminita de la capatul tumelului... Analizand retrospectiv am realizat ca era vorba doar de niste stele verzi...
Cum orice minune nu tine mult,... m-am trezit... Castile inca erau infipte in urechi dar nu auzeam nimic...... Eram intins pe asfaltul rece,... in fata ochilor mei caprui siroia molcom un paraias de sange albastru/negru,... in care se zbatea sa nu se inece... o gaza... Nu se hranea...
Initial am zis ca am ajuns in iad... Paraiasul ca ar fi un fluviu de catran,... gaza... un suflet pierdut,... sau un drac...
Pe urma... am perceput realitatea... Capatana mea delicata... ma durea mai abitir ca de obicei...
Milos cum sunt (cu orice/oricine,... dar nu cu oamenii),... am intins mana stanga si am scos gaza din sangele meu... Am salvat-o... Faptul ca va sfarsi intr-o panza de paianjen,... lipita pe geamul unei masini,... sau strivita de vreun pantof elegant din piciorusul fin al unei femei frumoase,... e alta poveste...
Plictisit de orizontala si de orizonturile pe care le vedeam din pozitia respectiva,... m-am ridicat...
Am constatat cu multa placere si vie satisfactie ca am fost pocnit in cap cu un O. C. N (obiect contondent neidentificat) si... imi disparusera telefonul si portofelul... Magie!... Castile nu le luasera, nu stiu de ce... Fraieri!... Ma spalasem proaspat in urechi si dezinfectasem castile cu spirt... In fine,... cand ii voi reintalni,... sigur se va intampla,... ii voi intreba si asta,... printre multe, multe altele...
Mi-am scos tricoul,... am ramas doar intr-o vesta,... si mi-am facut turban din el,... ca sa nu risipesc sangele meu atat de valoros... Eram de data asta un sultan,... dar fara harem... Si nu ma contraziceti,... nu intotdeauna se poarta caftanul,... mai e si... ilicul...
Ptr. ca nu aveam sanse la vreun taxi,... fara bani si aratand cum aratam,... m-am tarat maiestuos si gratios pana la un spital...
Pe urma am plecat acasa,... nenea Enel/Renel se trezise si mi-am continuat viata minunata (Sincer, chiar e... )... Am pornit laptop-ul,... am intrat pe net...
Morala... nu cred ca e vreuna...

Concluzia...
1. Poate undeva, candva,... te voi asculta... Depinde de circumstante,... de starea vremii,... de astre (de vreo astro- d-aia facuta de o hara=o mama omida in pas cu noile realizarii ale tehnici si cunoasterii), etc.,... Stiu ca vei sesiza ca nu este vorba de o ironie la adresa ta,... ci de autoironie... amara, poate...

2. Coincidentele... faptul ca nu te-am ascultat, caderea tensiunii, plecarea la plimbare, odihna pe aceea banca la momentul potrivit,... sunt legate de soarta, normal... De ironia ei...
Parsiva/perversa cum e ,... uneori ma gaseste cu garda jos si mi-o trage...
Dar a fost inca o batalie doar,... razboiul nu s-a terminat...
Aparent a castigat-o ea de data asta,... dar am castigat si eu... In fine,... nu am de gand de data asta sa filozofez...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.