Slove pe hartie...

"E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.

..........................

Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."

(Criticilor mei - Mihai Eminescu)

Suntem sclavii cuvintelor...
Tanjim dupa ele,... le uram, le iubim, le dispretuim, le cautam cu disperare, le adoram, le risipim, le aruncam, le uitam...
Sunt "o arma",... dar si un panaceu universal...
Cuvintele... te pot ridica in slavi, te pot reabilita, te pot jigni, te pot maguli, te pot atrage, te pot face sa-ti pierzi mintile, te pot inveseli, te pot infuria... Te pot omori... si te pot invia...
Daca d-zeu a creat omul (asa se spune), diavolul a creat cuvintele. Sunt cea mai angelica si malefica descoperire...
Poti,... cu un singur cuvant,... sa distrugi tot ce te-ai chinuit sa cladesti prin fapte... sau printr-o mie de alte cuvinte...
Poti,... cu o singura minciuna (nevinovata sau nu),... sa pari ce nu esti... Sau sa "anulezi/stergi" toate adevarurile spuse anterior...
Poti,... cu doar o vorba,... sa ajungi unde nici nu sperai ca poti ajunge... Sau sa te prabusesti...
Prin/cu cuvinte... iubim/uram,...suntem iubiti/urati...
Cuvintele... mangaie/lovesc,...alina/ranesc...

Daca traiesti cu speranta ca le stapanesti,... mai devreme sau mai tarziu iti vor arata cine-i "stapanul". Nu poti castiga in lupta cu un cuvant,... decat folosind alte cuvinte... Paradoxal?... Nu,... e doar o stare de fapt...
Ai/n-ai dreptate,... mestesugind cuvintele,.. poti "trage spuza pe turta ta". Nu le stapanesti,... nu sti sa le folosesti adevarata valoare,... atunci esti pierdut...

Cateodata... nu ai cuvinte... Atunci... taci, te rog... Inteleg mult mai bine asa...