"Beat(itudine)"...

Statea in fund lipit de perete... nu mai era in stare de nimic... stia ca era baut bine,... poate prea bine...
Incerca sa gandeasca la rece dar alcoolul il perturba... nu reusea sa se concentreze... Plutea,... cu toate ca era la limita deznadejdii si incerca sa-si reduca efectele "infrangerii"...
Fusesera fericiti o perioada... Asa de mult i se parea acuma ca trecuse de atunci... erau vremuri frumoase cand ei se iubeau ca doi adolescenti,... fara sa le pese de nimic... si de nimeni...
Acum era lipit de zid, cu parul naclait, cu buza sparta si ochiul vanat de la bataia pe care i-o administrase... Cine?... Nici el nu mai stia... Stia doar ca urlase a neputinta,... iar in urmatoarea secunda era jos... si urla de durere... Eh,... daca nu ar fi fost beat lucrurile nu ar fi stat asa...
Isi aducea aminte ca intrase in acel bar infect de pe o strada sordida, lugubra si insalubra (da' ce mai conta?!) ... Era hotarat sa se "anestezieze"... trecuse prin toate fazele betiei... La un moment dat,... intr-un moment de luciditate dat de creierul care incerca cu disperare sa-l puna macar pe avarie,... se gandi ca nu are rost aceasta imbibare cu alcool...si ca nu-l ajuta cu nimic,...dar nu mai auzea din cauza urletului deznadejdii.
Acum era lipit de zid, neputincios... picioarele nu-l mai ajutau...
Era falit,... stia bine si isi aducea aminte prea bine momentul cand fusese aruncat din bar pentru ca nu mai avea bani...
Mai avea doar o singura dorinta: sa moara incet, incet... si sa nu se mai gandeasca la ea... Asta era cea mai arzatoare dorinta a lui in acel moment... Iar in fata ochilor nu avea altceva decat chipul ei diafan si simplu,...atat de frumos...