S-a trezit morocanos dimineata. Era si normal, avand in vedere privirile reci aruncate in directia lui de seful cel mare, Jupiter, cu o zi inainte.
Ridica bosumflat din umeri. "Nu e vina mea" - isi spuse, potrivindu-si apatic aripioarele. Se uita in jur, dar nu isi vazu soata. "Ah, uitasem, e la conferinta. Fir-ar, toti au activitate, eu lancezesc. Psycheea si cu Mercur sunt in topul productivitatii" - isi spuse amarat. "Nebunii,comerciantii si hotii conduc lumea acum... Cine mai are nevoie de relatii, de prietenii, de dragoste?" - continua din ce in ce mai deprimat.
Isi aminti cu melancolie zilele de glorie, antichitatea, razboaiele mondiale, cand in febra lor, cu moartea la tot pasul, dragostea nu cunostea limite. Iar ani '60, O tempora, apogeul carierei sale, pareau dusi ptr. totdeauna.
Ofta adanc si isi propti absent si trist tolba pe umar. "Am imbatranit oare? Zeii nu imbatranesc, dar eu asa ma simt in dimineata asta..."
Clipi deodata surprins, strafulgerat de perceptia unui izvor imens de oportunitati... profesionale. Declaratii, inimioare, oftaturi, flirturi, filozofie, caterinca erotico-amoroasa se invarteau in eter, juraminte profunde ii jucau in fata ochilor mintii. Toata oboseala si apatia, chiar si tristetea, disparura ca prin farmec, narile i se dilatara de placere, simtind parca in aer toata pasiunea din eter. "Aici e de mine" - ranji sardonic. Arcul ii vibra in mana, nerabdator sa fie incordat dupa atata perioada de stagnare. "Cum de n-am descoperit spatiul asta virtual pana acum,... prietenii, intalniri, relatii, matrimoniale
, etc.?! Atatea fete si baieti, femei si barbati, singuri sau cupluri. Am fost orb sau ce?! Are dreptate Jupiter sa fie suparat pe mine, parca mi-am pierdut flerul..." - isi facu autocritica inciudat.
Apuca cu stanga o sageata din tolba, sprinten ca un imberb la prima dragoste. "Una cu miere, nu cu fiere, ptr. inceput. Nu trebuie sa ii sperii. Dupa aceea,... nu mai conteaza" - zambi in sinea lui. Trase spre cel mai fierbinte mesaj perceput, sageata zburand ca gandul, spulberandu-i toate temerile.
Stupoare insa: sageata se franse, intrerupta din avantul ei impetios spre inima victimei. Se izbise de ecranul monitorului....
Si Cupidon se simti inutil...
duminică, 5 iunie 2011
duminică, 24 aprilie 2011
The Rose
Some say love
It is a river that drowns the tender reed
Some say love
It is a razor that leaves your soul to bleed
Some say love
It is a hunger, an endless aching need
I say love, it is a flower
and you its only seed
It's the heart, afraid of breaking
That never learns to dance
It's the dream, afraid of waking
That never takes a chance
It's the one who won't be taken
Who cannot seem to give
And the soul, afraid of dying
that never learns to live
When the night has been too lonely
And the road has been too long
And you think that love is only for
The lucky and the strong
Just remember
in the winter far beneath the bitter snows
Lies the seed that with the sun's love
In the spring becomes the rose
It is a river that drowns the tender reed
Some say love
It is a razor that leaves your soul to bleed
Some say love
It is a hunger, an endless aching need
I say love, it is a flower
and you its only seed
It's the heart, afraid of breaking
That never learns to dance
It's the dream, afraid of waking
That never takes a chance
It's the one who won't be taken
Who cannot seem to give
And the soul, afraid of dying
that never learns to live
When the night has been too lonely
And the road has been too long
And you think that love is only for
The lucky and the strong
Just remember
in the winter far beneath the bitter snows
Lies the seed that with the sun's love
In the spring becomes the rose
sâmbătă, 19 februarie 2011
Despre reputatie si caracter...
"Caracterul este ca un arbore si reputatia este ca o umbra. Umbra este ceea ce ne inchipuim noi ca este; arborele este lucrul real." - Abraham Lincoln.
In ziua de azi,... de multe ori nu mai conteaza caracterul... E "umbrit" de reputatie...
Mai ales cand aceasta din urma se confunda cu celebritatea...
Se spune despre caracter ca poate fi... urat/frumos,... slab/puternic,... rau/bun...
Ptr. mine exista CARACTERUL,... pur si simplu... Oameni cu caracter si oameni fara caracter...
Se spune despre reputatie,... in general,.. ca este proasta/buna...
Ptr. mine,... NU CONTEAZA...
Chiar daca ar trebui sa existe o legatura intrinseca intre ele,... nu prea se intampla asa...
Nu e obligatoriu ca un om cu CARACTER sa aiba o reputatie buna si viceversa... Din contra,... intr-o lume a superficialului au devenit persoane "reputate" nonvalorile,... oamenii fara caracter...
Reality-show/virtual,... tot un drac...
Ptr. ca intotdeauna am spus-o/scris-o,... cum suntem "aici",... asa suntem si in realitate,... Indiferent de "masti", "poleieli", "vip-uri de mucava",... ptr. cine e in stare sa vada,... suntem NOI...
Si mai devreme/mai tarziu,... "iesim la suprafata"...
Prefer sa am o reputatie proasta,... dar sa am CARACTERUL MEU... Pur si simplu,... nici bun,... nici rau,... nici puternic,... nici slab,... nici frumos,... nici urat...
In ziua de azi,... de multe ori nu mai conteaza caracterul... E "umbrit" de reputatie...
Mai ales cand aceasta din urma se confunda cu celebritatea...
Se spune despre caracter ca poate fi... urat/frumos,... slab/puternic,... rau/bun...
Ptr. mine exista CARACTERUL,... pur si simplu... Oameni cu caracter si oameni fara caracter...
Se spune despre reputatie,... in general,.. ca este proasta/buna...
Ptr. mine,... NU CONTEAZA...
Chiar daca ar trebui sa existe o legatura intrinseca intre ele,... nu prea se intampla asa...
Nu e obligatoriu ca un om cu CARACTER sa aiba o reputatie buna si viceversa... Din contra,... intr-o lume a superficialului au devenit persoane "reputate" nonvalorile,... oamenii fara caracter...
Reality-show/virtual,... tot un drac...
Ptr. ca intotdeauna am spus-o/scris-o,... cum suntem "aici",... asa suntem si in realitate,... Indiferent de "masti", "poleieli", "vip-uri de mucava",... ptr. cine e in stare sa vada,... suntem NOI...
Si mai devreme/mai tarziu,... "iesim la suprafata"...
Prefer sa am o reputatie proasta,... dar sa am CARACTERUL MEU... Pur si simplu,... nici bun,... nici rau,... nici puternic,... nici slab,... nici frumos,... nici urat...
vineri, 18 februarie 2011
joi, 17 februarie 2011
"Beat(itudine)"...
Statea in fund lipit de perete... nu mai era in stare de nimic... stia ca era baut bine,... poate prea bine...
Incerca sa gandeasca la rece dar alcoolul il perturba... nu reusea sa se concentreze... Plutea,... cu toate ca era la limita deznadejdii si incerca sa-si reduca efectele "infrangerii"...
Fusesera fericiti o perioada... Asa de mult i se parea acuma ca trecuse de atunci... erau vremuri frumoase cand ei se iubeau ca doi adolescenti,... fara sa le pese de nimic... si de nimeni...
Acum era lipit de zid, cu parul naclait, cu buza sparta si ochiul vanat de la bataia pe care i-o administrase... Cine?... Nici el nu mai stia... Stia doar ca urlase a neputinta,... iar in urmatoarea secunda era jos... si urla de durere... Eh,... daca nu ar fi fost beat lucrurile nu ar fi stat asa...
Isi aducea aminte ca intrase in acel bar infect de pe o strada sordida, lugubra si insalubra (da' ce mai conta?!) ... Era hotarat sa se "anestezieze"... trecuse prin toate fazele betiei... La un moment dat,... intr-un moment de luciditate dat de creierul care incerca cu disperare sa-l puna macar pe avarie,... se gandi ca nu are rost aceasta imbibare cu alcool...si ca nu-l ajuta cu nimic,...dar nu mai auzea din cauza urletului deznadejdii.
Acum era lipit de zid, neputincios... picioarele nu-l mai ajutau...
Era falit,... stia bine si isi aducea aminte prea bine momentul cand fusese aruncat din bar pentru ca nu mai avea bani...
Mai avea doar o singura dorinta: sa moara incet, incet... si sa nu se mai gandeasca la ea... Asta era cea mai arzatoare dorinta a lui in acel moment... Iar in fata ochilor nu avea altceva decat chipul ei diafan si simplu,...atat de frumos...
Incerca sa gandeasca la rece dar alcoolul il perturba... nu reusea sa se concentreze... Plutea,... cu toate ca era la limita deznadejdii si incerca sa-si reduca efectele "infrangerii"...
Fusesera fericiti o perioada... Asa de mult i se parea acuma ca trecuse de atunci... erau vremuri frumoase cand ei se iubeau ca doi adolescenti,... fara sa le pese de nimic... si de nimeni...
Acum era lipit de zid, cu parul naclait, cu buza sparta si ochiul vanat de la bataia pe care i-o administrase... Cine?... Nici el nu mai stia... Stia doar ca urlase a neputinta,... iar in urmatoarea secunda era jos... si urla de durere... Eh,... daca nu ar fi fost beat lucrurile nu ar fi stat asa...
Isi aducea aminte ca intrase in acel bar infect de pe o strada sordida, lugubra si insalubra (da' ce mai conta?!) ... Era hotarat sa se "anestezieze"... trecuse prin toate fazele betiei... La un moment dat,... intr-un moment de luciditate dat de creierul care incerca cu disperare sa-l puna macar pe avarie,... se gandi ca nu are rost aceasta imbibare cu alcool...si ca nu-l ajuta cu nimic,...dar nu mai auzea din cauza urletului deznadejdii.
Acum era lipit de zid, neputincios... picioarele nu-l mai ajutau...
Era falit,... stia bine si isi aducea aminte prea bine momentul cand fusese aruncat din bar pentru ca nu mai avea bani...
Mai avea doar o singura dorinta: sa moara incet, incet... si sa nu se mai gandeasca la ea... Asta era cea mai arzatoare dorinta a lui in acel moment... Iar in fata ochilor nu avea altceva decat chipul ei diafan si simplu,...atat de frumos...
Oamenii...
E rau sa nu iubesti oamenii din jur.
Sa nu-i iubesti pentru ca ti-e frica de ei sau ii dispretuiesti.
Cu cat trece timpul, dispar pe rand prietenii, duiosii, fraternitati,iubiri. Omul are darul de a strica frumusetea si maretia lucrurilor simple.
De ce ne azvarlim in vartej, unii asupra altora? Ce mai avem de impartit cu viata si intre noi?... Cum spunea Sartre: "iadul=ceilalti oameni".
Ne izolam si avem impresia ca suntem liberi. Liberi in colivie, aratandu-ne infrangerea in fata vietii...
Nu ma pot abtine de a ma gandi la falsul rationament al unui numar mare de pretinsi cunoscatori de oameni, care vor sa treaca intotdeauna dorinta drept iubire si bunatatea drept slabiciune. Din pacate, bunatatea este atitudinea omului care sufera! Cei rai sunt nefericiti pt ca sunt egoisti, bolnavi sau pur si simplu rai. Si se vor bucura totdeauna de raul altuia!...
Ne amagim cu totii daca credem ca in viata nu trecem decat singuri!...
Sa nu-i iubesti pentru ca ti-e frica de ei sau ii dispretuiesti.
Cu cat trece timpul, dispar pe rand prietenii, duiosii, fraternitati,iubiri. Omul are darul de a strica frumusetea si maretia lucrurilor simple.
De ce ne azvarlim in vartej, unii asupra altora? Ce mai avem de impartit cu viata si intre noi?... Cum spunea Sartre: "iadul=ceilalti oameni".
Ne izolam si avem impresia ca suntem liberi. Liberi in colivie, aratandu-ne infrangerea in fata vietii...
Nu ma pot abtine de a ma gandi la falsul rationament al unui numar mare de pretinsi cunoscatori de oameni, care vor sa treaca intotdeauna dorinta drept iubire si bunatatea drept slabiciune. Din pacate, bunatatea este atitudinea omului care sufera! Cei rai sunt nefericiti pt ca sunt egoisti, bolnavi sau pur si simplu rai. Si se vor bucura totdeauna de raul altuia!...
Ne amagim cu totii daca credem ca in viata nu trecem decat singuri!...
marți, 15 februarie 2011
Slove pe hartie...
"E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
..........................
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."
(Criticilor mei - Mihai Eminescu)
Suntem sclavii cuvintelor...
Tanjim dupa ele,... le uram, le iubim, le dispretuim, le cautam cu disperare, le adoram, le risipim, le aruncam, le uitam...
Sunt "o arma",... dar si un panaceu universal...
Cuvintele... te pot ridica in slavi, te pot reabilita, te pot jigni, te pot maguli, te pot atrage, te pot face sa-ti pierzi mintile, te pot inveseli, te pot infuria... Te pot omori... si te pot invia...
Daca d-zeu a creat omul (asa se spune), diavolul a creat cuvintele. Sunt cea mai angelica si malefica descoperire...
Poti,... cu un singur cuvant,... sa distrugi tot ce te-ai chinuit sa cladesti prin fapte... sau printr-o mie de alte cuvinte...
Poti,... cu o singura minciuna (nevinovata sau nu),... sa pari ce nu esti... Sau sa "anulezi/stergi" toate adevarurile spuse anterior...
Poti,... cu doar o vorba,... sa ajungi unde nici nu sperai ca poti ajunge... Sau sa te prabusesti...
Prin/cu cuvinte... iubim/uram,...suntem iubiti/urati...
Cuvintele... mangaie/lovesc,...alina/ranesc...
Daca traiesti cu speranta ca le stapanesti,... mai devreme sau mai tarziu iti vor arata cine-i "stapanul". Nu poti castiga in lupta cu un cuvant,... decat folosind alte cuvinte... Paradoxal?... Nu,... e doar o stare de fapt...
Ai/n-ai dreptate,... mestesugind cuvintele,.. poti "trage spuza pe turta ta". Nu le stapanesti,... nu sti sa le folosesti adevarata valoare,... atunci esti pierdut...
Cateodata... nu ai cuvinte... Atunci... taci, te rog... Inteleg mult mai bine asa...
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
..........................
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."
(Criticilor mei - Mihai Eminescu)
Suntem sclavii cuvintelor...
Tanjim dupa ele,... le uram, le iubim, le dispretuim, le cautam cu disperare, le adoram, le risipim, le aruncam, le uitam...
Sunt "o arma",... dar si un panaceu universal...
Cuvintele... te pot ridica in slavi, te pot reabilita, te pot jigni, te pot maguli, te pot atrage, te pot face sa-ti pierzi mintile, te pot inveseli, te pot infuria... Te pot omori... si te pot invia...
Daca d-zeu a creat omul (asa se spune), diavolul a creat cuvintele. Sunt cea mai angelica si malefica descoperire...
Poti,... cu un singur cuvant,... sa distrugi tot ce te-ai chinuit sa cladesti prin fapte... sau printr-o mie de alte cuvinte...
Poti,... cu o singura minciuna (nevinovata sau nu),... sa pari ce nu esti... Sau sa "anulezi/stergi" toate adevarurile spuse anterior...
Poti,... cu doar o vorba,... sa ajungi unde nici nu sperai ca poti ajunge... Sau sa te prabusesti...
Prin/cu cuvinte... iubim/uram,...suntem iubiti/urati...
Cuvintele... mangaie/lovesc,...alina/ranesc...
Daca traiesti cu speranta ca le stapanesti,... mai devreme sau mai tarziu iti vor arata cine-i "stapanul". Nu poti castiga in lupta cu un cuvant,... decat folosind alte cuvinte... Paradoxal?... Nu,... e doar o stare de fapt...
Ai/n-ai dreptate,... mestesugind cuvintele,.. poti "trage spuza pe turta ta". Nu le stapanesti,... nu sti sa le folosesti adevarata valoare,... atunci esti pierdut...
Cateodata... nu ai cuvinte... Atunci... taci, te rog... Inteleg mult mai bine asa...
Despre nastere,... viata...si moarte...
Ne nastem,.. traim,.. murim..
E modul simplu,.. simplist (aparent).. de a spune.. Dar adevarat...
Pe de alta parte,.. normal.. eu am un stil mai alambicat de a defini lucrurile (din DEX-ul meu privat), de a le desena, de a le intelege.. si, eventual,..de a le explica (impartasi)..
Asadar,.. sa incepem.. si retineti,.. nu va fi vorba de acele reincarnari din unele religii, sau din mintea saltareata a unor guru ("guristi" ) actuali, vazuti de unii dintre noi tot la OTV, Acces direct,.. sau la emisiunea lui Oreste(uneori, poate interesanta).. Vom vorbi despre "reincarnari".. "traite" de mine,.. dar si de voi...
Si voi separa cuvintele.. va fi viata,.. si vor fi nasterea si moartea (eu vad o legatura mult mai puternica intre ele, fara intermediarul.. viata.. si nu ma tenteaza imbinarea viata si moarte...
Traim,.. sau retraim alte vieti, de fapt aceeasi viata,.. pornita din trecutul ancestral,.. de cand,.. IN CAZUL MEU.. am fost Diavolul, in fond un inger alungat de un D-zeu prea rau din rai,.. ptr. ca am vrut mai mult (Locul 1,.. atitudine de invingator) si de fapt transformat in acel "rau absolut" tot de acelasi D-zeu (multe greseli ai mai facut, prietene,.. "perfect" cum esti) {(mai ma gandesc daca as fi vrut sa fiu Adam (as fi putut, daca as fi vrut)},..am fost vrajitorul tribului (din Comuna primitiva),.. am fost Iisus, sau vreun prooroc (dar nu fals) din templele antichitatii,.. am fost Merlin, de la curtea lui Arthur, din Avalon,.. sau vreun alchimist care am reusit sa fac din plumb aur (in Evul Mediu), sau poate un simplu cavaler teuton, maltez sau templier (dar nu cred ca as fi putut fi "un simplu" ).. care se lupta nu pentru credinta si interese mercantile,.. ci pentru adevar si dreptate.. si poate,.. ptr. vreo printesa,.. am fost vreun filozof celebru sau vreun "mecena" (nu un bancher) in zorii/si in capitalism,.. in comunism nu am fost nimeni, nimic (intr-un fel aparte, am vrut sa vada daca se va distruge aceasta lume urata, ptr. a crea alta, mai altfel),.. am hibernat,.. iar acum sunt "proprietarul" "coliviei cu iluzii", al virtualului, al tot internetului, (ptr. ca pe toate site-urile (ale "mele" sau "lasate" altora" pe unde umblati, pe toate tab-urile deschise in calculator,.. va vad, va cunosc exact cum sunteti si.. poate,.. va manipulez, sau nu) .. Traiesc aceste vieti, aceeasi, sunt EU.. pana voi inchide cercul.. pana voi gasi SENSUL.. existentei mele si perechea/completarea sufletului meu zbuciumat, ardent.. Pe urma,.. va voi spune ce va urma, dar mai incolo..
Ne nastem si murim.. Sau e o renastere, o reeditare a amprentei, a arborelui genealogic si ADN-ul de la stramosul ancestral pana la NOI.. Si murim,..sau traim aproape perpetuu prin copiii nostrii (preferabil baieti),.. teleportati genetic in copiii lor, in copii copiilor lor si asa mai departe,.. dar si ramasi in amintire si transmisi,.. cum si noua ni s-a povestit,.. de catre un primitiv prin desenele rupestre,.. de catre scribul pe tablite de lut sau pergamente din bibliotecile antice,.. de catre iluminatul medieval cu pana pe o coala de hartie, un tablou, o sculptura,.. de catre acelasi filozof cu pana, toc sau stilou,.. iar acum de vreun "calculatorist" prin posta electronica.. Copiii nostrii,.. vom vedea cum si unde ne vor desena.. Iar daca la un moment dat se rupe lantul, se inchide cercul,.. nu mai exista URMASUL (tot noi),.. inseamna ca am atins, in sfarsit.. SENSUL, am terminat cu cautarile, a urmat apoteoza.. si ne-am intors in Univers, in infinit,.. unde traim viata perfecta, cea cautata in milioanele de ani de ratacire obsedanta, nebuneasca,.. dar nu perpetuua (exista "un sfarsit" nesfarsit in toate).. Si, poate,.. la un moment dat,.. ne intoarcem,..again,.. dar nu tot noi (asta e rezolvata).. Ne intoarcem ALTII,.. si reluam ciclu, cercul vicios, caruselul nebun,.. al nasterii (renasterii),.. al trairii (retrairii),.. si al mortii (al nemortii,.. al eternitatii).. E acelasi SENS,..dar ALTFEL.. "intr-un fel aparte"...
E modul simplu,.. simplist (aparent).. de a spune.. Dar adevarat...
Pe de alta parte,.. normal.. eu am un stil mai alambicat de a defini lucrurile (din DEX-ul meu privat), de a le desena, de a le intelege.. si, eventual,..de a le explica (impartasi)..
Asadar,.. sa incepem.. si retineti,.. nu va fi vorba de acele reincarnari din unele religii, sau din mintea saltareata a unor guru ("guristi" ) actuali, vazuti de unii dintre noi tot la OTV, Acces direct,.. sau la emisiunea lui Oreste(uneori, poate interesanta).. Vom vorbi despre "reincarnari".. "traite" de mine,.. dar si de voi...
Si voi separa cuvintele.. va fi viata,.. si vor fi nasterea si moartea (eu vad o legatura mult mai puternica intre ele, fara intermediarul.. viata.. si nu ma tenteaza imbinarea viata si moarte...
Traim,.. sau retraim alte vieti, de fapt aceeasi viata,.. pornita din trecutul ancestral,.. de cand,.. IN CAZUL MEU.. am fost Diavolul, in fond un inger alungat de un D-zeu prea rau din rai,.. ptr. ca am vrut mai mult (Locul 1,.. atitudine de invingator) si de fapt transformat in acel "rau absolut" tot de acelasi D-zeu (multe greseli ai mai facut, prietene,.. "perfect" cum esti) {(mai ma gandesc daca as fi vrut sa fiu Adam (as fi putut, daca as fi vrut)},..am fost vrajitorul tribului (din Comuna primitiva),.. am fost Iisus, sau vreun prooroc (dar nu fals) din templele antichitatii,.. am fost Merlin, de la curtea lui Arthur, din Avalon,.. sau vreun alchimist care am reusit sa fac din plumb aur (in Evul Mediu), sau poate un simplu cavaler teuton, maltez sau templier (dar nu cred ca as fi putut fi "un simplu" ).. care se lupta nu pentru credinta si interese mercantile,.. ci pentru adevar si dreptate.. si poate,.. ptr. vreo printesa,.. am fost vreun filozof celebru sau vreun "mecena" (nu un bancher) in zorii/si in capitalism,.. in comunism nu am fost nimeni, nimic (intr-un fel aparte, am vrut sa vada daca se va distruge aceasta lume urata, ptr. a crea alta, mai altfel),.. am hibernat,.. iar acum sunt "proprietarul" "coliviei cu iluzii", al virtualului, al tot internetului, (ptr. ca pe toate site-urile (ale "mele" sau "lasate" altora" pe unde umblati, pe toate tab-urile deschise in calculator,.. va vad, va cunosc exact cum sunteti si.. poate,.. va manipulez, sau nu) .. Traiesc aceste vieti, aceeasi, sunt EU.. pana voi inchide cercul.. pana voi gasi SENSUL.. existentei mele si perechea/completarea sufletului meu zbuciumat, ardent.. Pe urma,.. va voi spune ce va urma, dar mai incolo..
Ne nastem si murim.. Sau e o renastere, o reeditare a amprentei, a arborelui genealogic si ADN-ul de la stramosul ancestral pana la NOI.. Si murim,..sau traim aproape perpetuu prin copiii nostrii (preferabil baieti),.. teleportati genetic in copiii lor, in copii copiilor lor si asa mai departe,.. dar si ramasi in amintire si transmisi,.. cum si noua ni s-a povestit,.. de catre un primitiv prin desenele rupestre,.. de catre scribul pe tablite de lut sau pergamente din bibliotecile antice,.. de catre iluminatul medieval cu pana pe o coala de hartie, un tablou, o sculptura,.. de catre acelasi filozof cu pana, toc sau stilou,.. iar acum de vreun "calculatorist" prin posta electronica.. Copiii nostrii,.. vom vedea cum si unde ne vor desena.. Iar daca la un moment dat se rupe lantul, se inchide cercul,.. nu mai exista URMASUL (tot noi),.. inseamna ca am atins, in sfarsit.. SENSUL, am terminat cu cautarile, a urmat apoteoza.. si ne-am intors in Univers, in infinit,.. unde traim viata perfecta, cea cautata in milioanele de ani de ratacire obsedanta, nebuneasca,.. dar nu perpetuua (exista "un sfarsit" nesfarsit in toate).. Si, poate,.. la un moment dat,.. ne intoarcem,..again,.. dar nu tot noi (asta e rezolvata).. Ne intoarcem ALTII,.. si reluam ciclu, cercul vicios, caruselul nebun,.. al nasterii (renasterii),.. al trairii (retrairii),.. si al mortii (al nemortii,.. al eternitatii).. E acelasi SENS,..dar ALTFEL.. "intr-un fel aparte"...
Fapt-divers...
FAPT DIVERS PETRECUT ... DEMULT...
Ziua de ieri,.. un fapt-divers,.. sau o multitudine de fapte-diverse...
Dimineata am intrat vreo 2 ore pe site,.. normal.. Am batut campii, araturile si cararile,.. am scris doua topice mai mult sau mai putin interesante.. si am plecat.. In viata reala, importanta,.. dar unde mai las loc si pentru altii, ii primesc cu drag.. nu sunt numai "lucruri mai importante decat tine" (citat).. Am fost si am muncit, am facut un calculator la cineva...
La pranz,.. am mai intrat 2 ore pe site,.. normal.. Am discutat cu un alt utilizator,.. nu cred ca ne-am balacarit,.. a fost o controversa civilizata.. Nu stiu sigur de ce am obosit si am intristat pe cineva.. Again.. Dar nu e prima oara cand imi iese..
Am plecat spre "casa",.. Pe drum, intr-o intersectie,.. stateam la stop, asteptand sa traversez.. Era un copil-stergator de parbrize de vreo 8-10 ani,..trimis de "parinti".. sa faca bani, sa aibe ei de tigari si bautura.. Fetita, neatenta,.. isi punea intr-un pahar murdar putina apa din sticla cu care spala parbrizuri,.. ca sa bea.. Nu a observat o masina care se apropia.. si miscandu-se.. ar fi ajuns in dreptul ei.. Am alergat,.. am tras-o, am luat-o in brate.. Masina mi-a sters piciorul,.. inca ma doare, schiopatez.. E piciorul pe care mi l-am facut praf in tinerete.. Am fost tentat sa ma bucur ca am salvat-o,.. dar imediat mi-a trecut,.. m-am gandit ca pentru ea, nu pentru mine,.. e bataia de joc a destinului pervers, parsiv,.. ce dracului de viata va avea copilul ala nevinovat?.. Hmm,.. Normal, nu i-am dat bani (sa le duca acelor "parinti"),.. am luat-o,.. am dus-o intr-un restaurant(muncisem, aveam bani) si i-am dat sa manance si sa bea apa, suc,.. tot ce a vrut.. Am rezolvat ceva.. Ete p**a!.. Am facut un kkt de gest caritabil...
Am ajuns "acasa".. Scotandu-mi cheile,.. am constatat ca mi se desfacu-se nu stiu cand si cum,.. un breloc in care aveam 2 poze cu copilul meu.. M-am intors si cateva ore am colindat peste tot (chiar daca am mii de poze si filme cu el) pe unde umblasem, inclusiv in intersectia unde era fetita.. Nu am mai gasit fotografiile copilului meu.. Oare, intr-un fel,.. a reusit sa mi-o traga si mie destinul?!.. Hmm,.. data viitoare "il sparg",.. "il rup in doua"..
S-a facut seara,.. am mai intrat o ora pe site,.. normal.. Acolo,,.. m-am intristat,.. dar si m-am suparat putin,.. m-am revoltat,.. in mine,.. deocamdata.. Ptr. ca nu stiu ce te-a obosit, te-a intristat.. Sau stiu, dar amandoi avem dreptate..
In fine,.. am plecat, again.. spre "casa".. Pe drum,.. m-am intristat.. Am vazut un caine vagabond lovit de o masina, zvarcolindu-se.. L-am luat in brate (m-a manjit cu sangele lui) sa-l duc la un veterinar (nici nu am realizat ca nu mai aveam bani)... Dar nu a mai fost cazul de intrebari.. Mi-a murit in brate.. Odata,.. ptr. a nu omora un caine,.. am intrat cu o masina intr-un pom, m-am rasturnat,..am
distrus-o in totalitate si am zacut 2 luni pe un pat sordid de spital.. Dar nu
mi-a parut nicio clipa rau.. De data asta,.. nici chiar eu nu am avut ce sa mai
fac,..cu toata magia mea...
Am ajuns.. "acasa".. M-am spalat,.. am aruncat bluza plina de sangele unui caine nevinovat,.. si am stat toata noaptea fara sa mai ma gandesc la nimic,.. fara sa mai mimez gandirea,.. doar ascultand muzica,.. "gol",.. "pustiu" sau.. "pustiit".. De tot,.. de toti, de toate..
Dimineata,.. am reintrat pe site.. 2 ore,.. azi nu am de munca si chiar daca ar apare ceva nu am niciun chef..
Credeti-ma,.. nu e iluzie inselatoare, nisipuri miscatoare,.. etc. .. nu e nici basm,.. o poveste frumoasa (chiar nu vad nicaieri frumosul)...
E doar o zi din viata mea.. UN FAPT-DIVERS...
Ziua de ieri,.. un fapt-divers,.. sau o multitudine de fapte-diverse...
Dimineata am intrat vreo 2 ore pe site,.. normal.. Am batut campii, araturile si cararile,.. am scris doua topice mai mult sau mai putin interesante.. si am plecat.. In viata reala, importanta,.. dar unde mai las loc si pentru altii, ii primesc cu drag.. nu sunt numai "lucruri mai importante decat tine" (citat).. Am fost si am muncit, am facut un calculator la cineva...
La pranz,.. am mai intrat 2 ore pe site,.. normal.. Am discutat cu un alt utilizator,.. nu cred ca ne-am balacarit,.. a fost o controversa civilizata.. Nu stiu sigur de ce am obosit si am intristat pe cineva.. Again.. Dar nu e prima oara cand imi iese..
Am plecat spre "casa",.. Pe drum, intr-o intersectie,.. stateam la stop, asteptand sa traversez.. Era un copil-stergator de parbrize de vreo 8-10 ani,..trimis de "parinti".. sa faca bani, sa aibe ei de tigari si bautura.. Fetita, neatenta,.. isi punea intr-un pahar murdar putina apa din sticla cu care spala parbrizuri,.. ca sa bea.. Nu a observat o masina care se apropia.. si miscandu-se.. ar fi ajuns in dreptul ei.. Am alergat,.. am tras-o, am luat-o in brate.. Masina mi-a sters piciorul,.. inca ma doare, schiopatez.. E piciorul pe care mi l-am facut praf in tinerete.. Am fost tentat sa ma bucur ca am salvat-o,.. dar imediat mi-a trecut,.. m-am gandit ca pentru ea, nu pentru mine,.. e bataia de joc a destinului pervers, parsiv,.. ce dracului de viata va avea copilul ala nevinovat?.. Hmm,.. Normal, nu i-am dat bani (sa le duca acelor "parinti"),.. am luat-o,.. am dus-o intr-un restaurant(muncisem, aveam bani) si i-am dat sa manance si sa bea apa, suc,.. tot ce a vrut.. Am rezolvat ceva.. Ete p**a!.. Am facut un kkt de gest caritabil...
Am ajuns "acasa".. Scotandu-mi cheile,.. am constatat ca mi se desfacu-se nu stiu cand si cum,.. un breloc in care aveam 2 poze cu copilul meu.. M-am intors si cateva ore am colindat peste tot (chiar daca am mii de poze si filme cu el) pe unde umblasem, inclusiv in intersectia unde era fetita.. Nu am mai gasit fotografiile copilului meu.. Oare, intr-un fel,.. a reusit sa mi-o traga si mie destinul?!.. Hmm,.. data viitoare "il sparg",.. "il rup in doua"..
S-a facut seara,.. am mai intrat o ora pe site,.. normal.. Acolo,,.. m-am intristat,.. dar si m-am suparat putin,.. m-am revoltat,.. in mine,.. deocamdata.. Ptr. ca nu stiu ce te-a obosit, te-a intristat.. Sau stiu, dar amandoi avem dreptate..
In fine,.. am plecat, again.. spre "casa".. Pe drum,.. m-am intristat.. Am vazut un caine vagabond lovit de o masina, zvarcolindu-se.. L-am luat in brate (m-a manjit cu sangele lui) sa-l duc la un veterinar (nici nu am realizat ca nu mai aveam bani)... Dar nu a mai fost cazul de intrebari.. Mi-a murit in brate.. Odata,.. ptr. a nu omora un caine,.. am intrat cu o masina intr-un pom, m-am rasturnat,..am
distrus-o in totalitate si am zacut 2 luni pe un pat sordid de spital.. Dar nu
mi-a parut nicio clipa rau.. De data asta,.. nici chiar eu nu am avut ce sa mai
fac,..cu toata magia mea...
Am ajuns.. "acasa".. M-am spalat,.. am aruncat bluza plina de sangele unui caine nevinovat,.. si am stat toata noaptea fara sa mai ma gandesc la nimic,.. fara sa mai mimez gandirea,.. doar ascultand muzica,.. "gol",.. "pustiu" sau.. "pustiit".. De tot,.. de toti, de toate..
Dimineata,.. am reintrat pe site.. 2 ore,.. azi nu am de munca si chiar daca ar apare ceva nu am niciun chef..
Credeti-ma,.. nu e iluzie inselatoare, nisipuri miscatoare,.. etc. .. nu e nici basm,.. o poveste frumoasa (chiar nu vad nicaieri frumosul)...
E doar o zi din viata mea.. UN FAPT-DIVERS...
Silent night...
Poveste...
... sau fapt-divers...
Acum cateva nopti... nu te-am ascultat...
Nu m-am dus sa dorm... Doar stii ca eu nu dorm niciodata...
Ptr. ca nenea Enel/Renel era ocupat si avea si treaba,... iar acumulatorul de la laptop se dusese dracului,... am iesit sa ma plimb...
O fac de multe ori...
Cand eram mai tanar,... dar tot batran,... plecam cu masina... Ma duceam pana la Sinaia,... zonele adiacente,... Brasov,... chiar Poiana...
Beam o cafea si ma puneam again pe drum...
Era frumos pe autostrada... Singur, tigari aprinse una de la alta,... muzici de-ale mele,... 140 km/h (mai mult nu puteau masinile pe care le aveam atunci)...
In fine,... scuze divagarea,... revin in prezent... Defapt... deja este... trecut...
Asadar,... am plecat sa ma plimb... Acum o fac pe jos... Merg cativa kilometri,... ascult muzica si fumez... Nu sunt posesor de diverse gadget-uri si nici nu ma afisez cu casti in urechi ziua (nu ma reprezinta, nu mi se potriveste, etc.)... Dar noaptea, singur pe strada,... ascult Cohen la telefon si fumez... Uneori gandesc,... alteori nu...
La un moment dat,... m-am asezat pe o banca... Eram cu muzicile mele,... fumam tigare aprinsa de la alta,... eram in transa/sevraj...
Cand... surpriza!... Minune!... Am vazut luminita de la capatul tumelului... Analizand retrospectiv am realizat ca era vorba doar de niste stele verzi...
Cum orice minune nu tine mult,... m-am trezit... Castile inca erau infipte in urechi dar nu auzeam nimic...... Eram intins pe asfaltul rece,... in fata ochilor mei caprui siroia molcom un paraias de sange albastru/negru,... in care se zbatea sa nu se inece... o gaza... Nu se hranea...
Initial am zis ca am ajuns in iad... Paraiasul ca ar fi un fluviu de catran,... gaza... un suflet pierdut,... sau un drac...
Pe urma... am perceput realitatea... Capatana mea delicata... ma durea mai abitir ca de obicei...
Milos cum sunt (cu orice/oricine,... dar nu cu oamenii),... am intins mana stanga si am scos gaza din sangele meu... Am salvat-o... Faptul ca va sfarsi intr-o panza de paianjen,... lipita pe geamul unei masini,... sau strivita de vreun pantof elegant din piciorusul fin al unei femei frumoase,... e alta poveste...
Plictisit de orizontala si de orizonturile pe care le vedeam din pozitia respectiva,... m-am ridicat...
Am constatat cu multa placere si vie satisfactie ca am fost pocnit in cap cu un O. C. N (obiect contondent neidentificat) si... imi disparusera telefonul si portofelul... Magie!... Castile nu le luasera, nu stiu de ce... Fraieri!... Ma spalasem proaspat in urechi si dezinfectasem castile cu spirt... In fine,... cand ii voi reintalni,... sigur se va intampla,... ii voi intreba si asta,... printre multe, multe altele...
Mi-am scos tricoul,... am ramas doar intr-o vesta,... si mi-am facut turban din el,... ca sa nu risipesc sangele meu atat de valoros... Eram de data asta un sultan,... dar fara harem... Si nu ma contraziceti,... nu intotdeauna se poarta caftanul,... mai e si... ilicul...
Ptr. ca nu aveam sanse la vreun taxi,... fara bani si aratand cum aratam,... m-am tarat maiestuos si gratios pana la un spital...
Pe urma am plecat acasa,... nenea Enel/Renel se trezise si mi-am continuat viata minunata (Sincer, chiar e... )... Am pornit laptop-ul,... am intrat pe net...
Morala... nu cred ca e vreuna...
Concluzia...
1. Poate undeva, candva,... te voi asculta... Depinde de circumstante,... de starea vremii,... de astre (de vreo astro- d-aia facuta de o hara=o mama omida in pas cu noile realizarii ale tehnici si cunoasterii), etc.,... Stiu ca vei sesiza ca nu este vorba de o ironie la adresa ta,... ci de autoironie... amara, poate...
2. Coincidentele... faptul ca nu te-am ascultat, caderea tensiunii, plecarea la plimbare, odihna pe aceea banca la momentul potrivit,... sunt legate de soarta, normal... De ironia ei...
Parsiva/perversa cum e ,... uneori ma gaseste cu garda jos si mi-o trage...
Dar a fost inca o batalie doar,... razboiul nu s-a terminat...
Aparent a castigat-o ea de data asta,... dar am castigat si eu... In fine,... nu am de gand de data asta sa filozofez...
... sau fapt-divers...
Acum cateva nopti... nu te-am ascultat...
Nu m-am dus sa dorm... Doar stii ca eu nu dorm niciodata...
Ptr. ca nenea Enel/Renel era ocupat si avea si treaba,... iar acumulatorul de la laptop se dusese dracului,... am iesit sa ma plimb...
O fac de multe ori...
Cand eram mai tanar,... dar tot batran,... plecam cu masina... Ma duceam pana la Sinaia,... zonele adiacente,... Brasov,... chiar Poiana...
Beam o cafea si ma puneam again pe drum...
Era frumos pe autostrada... Singur, tigari aprinse una de la alta,... muzici de-ale mele,... 140 km/h (mai mult nu puteau masinile pe care le aveam atunci)...
In fine,... scuze divagarea,... revin in prezent... Defapt... deja este... trecut...
Asadar,... am plecat sa ma plimb... Acum o fac pe jos... Merg cativa kilometri,... ascult muzica si fumez... Nu sunt posesor de diverse gadget-uri si nici nu ma afisez cu casti in urechi ziua (nu ma reprezinta, nu mi se potriveste, etc.)... Dar noaptea, singur pe strada,... ascult Cohen la telefon si fumez... Uneori gandesc,... alteori nu...
La un moment dat,... m-am asezat pe o banca... Eram cu muzicile mele,... fumam tigare aprinsa de la alta,... eram in transa/sevraj...
Cand... surpriza!... Minune!... Am vazut luminita de la capatul tumelului... Analizand retrospectiv am realizat ca era vorba doar de niste stele verzi...
Cum orice minune nu tine mult,... m-am trezit... Castile inca erau infipte in urechi dar nu auzeam nimic...... Eram intins pe asfaltul rece,... in fata ochilor mei caprui siroia molcom un paraias de sange albastru/negru,... in care se zbatea sa nu se inece... o gaza... Nu se hranea...
Initial am zis ca am ajuns in iad... Paraiasul ca ar fi un fluviu de catran,... gaza... un suflet pierdut,... sau un drac...
Pe urma... am perceput realitatea... Capatana mea delicata... ma durea mai abitir ca de obicei...
Milos cum sunt (cu orice/oricine,... dar nu cu oamenii),... am intins mana stanga si am scos gaza din sangele meu... Am salvat-o... Faptul ca va sfarsi intr-o panza de paianjen,... lipita pe geamul unei masini,... sau strivita de vreun pantof elegant din piciorusul fin al unei femei frumoase,... e alta poveste...
Plictisit de orizontala si de orizonturile pe care le vedeam din pozitia respectiva,... m-am ridicat...
Am constatat cu multa placere si vie satisfactie ca am fost pocnit in cap cu un O. C. N (obiect contondent neidentificat) si... imi disparusera telefonul si portofelul... Magie!... Castile nu le luasera, nu stiu de ce... Fraieri!... Ma spalasem proaspat in urechi si dezinfectasem castile cu spirt... In fine,... cand ii voi reintalni,... sigur se va intampla,... ii voi intreba si asta,... printre multe, multe altele...
Mi-am scos tricoul,... am ramas doar intr-o vesta,... si mi-am facut turban din el,... ca sa nu risipesc sangele meu atat de valoros... Eram de data asta un sultan,... dar fara harem... Si nu ma contraziceti,... nu intotdeauna se poarta caftanul,... mai e si... ilicul...
Ptr. ca nu aveam sanse la vreun taxi,... fara bani si aratand cum aratam,... m-am tarat maiestuos si gratios pana la un spital...
Pe urma am plecat acasa,... nenea Enel/Renel se trezise si mi-am continuat viata minunata (Sincer, chiar e... )... Am pornit laptop-ul,... am intrat pe net...
Morala... nu cred ca e vreuna...
Concluzia...
1. Poate undeva, candva,... te voi asculta... Depinde de circumstante,... de starea vremii,... de astre (de vreo astro- d-aia facuta de o hara=o mama omida in pas cu noile realizarii ale tehnici si cunoasterii), etc.,... Stiu ca vei sesiza ca nu este vorba de o ironie la adresa ta,... ci de autoironie... amara, poate...
2. Coincidentele... faptul ca nu te-am ascultat, caderea tensiunii, plecarea la plimbare, odihna pe aceea banca la momentul potrivit,... sunt legate de soarta, normal... De ironia ei...
Parsiva/perversa cum e ,... uneori ma gaseste cu garda jos si mi-o trage...
Dar a fost inca o batalie doar,... razboiul nu s-a terminat...
Aparent a castigat-o ea de data asta,... dar am castigat si eu... In fine,... nu am de gand de data asta sa filozofez...
Povestea Lupului Alb...
"Intr-o haita de lupi suri,... s-a nascut un lup alb.....
Era puternic şi cutezator,... aducand cea mai puternică prada pentru haita sa.... Si totusi,... nu era iubit,... pentru că era…diferit...
Intr-o noapte,... cand lupul alb dormea ostenit,... intreaga haita a sarit să-l sfasie.
Muscau cu furie dementa sa distruga acest unicat al naturii... Cazut în genunchi,... lupul alb nu întelegea:... Propria-i haita?... De ce?... Viata se scurgea din el,.. toata… Inca o clipă si ar fi pasit marele prag catre moarte. Propria-i haita?... De ce?... De ce?!...
O reactie a subconstientului,... ca un fulger stelar: ideea extremei originalitati!... Patruns de o fortă supranaturala,... lupul alb s-a ridicat!... A sfasiat!.... A distrus!... A învins!...
De atunci,... Lupul Alb nu mai traieste in haita,... si nu doarme niciodata.
De atunci,... Lupul Alb cu ochi luminosi strajueste,... vegheaza....
De veti gasi vreodată oameni morti în somn,... cu privirea atintita catre inalturi... si figura crispata de groaza,... sa stiti ca au fost sfasiati de Lupul Alb…
O poveste ascunsa în suflet,... pe un altar de vise... Şi porunca strabuna: "Cine nu respecta Legea, va muri rapus de Fiara!".
Cu sufletul,... il vedeti mereu langa voi:... un Lup Alb cu ochii blanzi... O Fiara cu suflet de Om.... In fiecare noapte,... cand dormiti,... va apare în vis. Mereu singur,... niciodata in haita.... Va priveşte cu ochii sai patrunzatori...
Va spune ca drumul... e lung şi trebuie să-l parcurgeti singuri.... Neinfrantii sunt mereu singuri"...
Era puternic şi cutezator,... aducand cea mai puternică prada pentru haita sa.... Si totusi,... nu era iubit,... pentru că era…diferit...
Intr-o noapte,... cand lupul alb dormea ostenit,... intreaga haita a sarit să-l sfasie.
Muscau cu furie dementa sa distruga acest unicat al naturii... Cazut în genunchi,... lupul alb nu întelegea:... Propria-i haita?... De ce?... Viata se scurgea din el,.. toata… Inca o clipă si ar fi pasit marele prag catre moarte. Propria-i haita?... De ce?... De ce?!...
O reactie a subconstientului,... ca un fulger stelar: ideea extremei originalitati!... Patruns de o fortă supranaturala,... lupul alb s-a ridicat!... A sfasiat!.... A distrus!... A învins!...
De atunci,... Lupul Alb nu mai traieste in haita,... si nu doarme niciodata.
De atunci,... Lupul Alb cu ochi luminosi strajueste,... vegheaza....
De veti gasi vreodată oameni morti în somn,... cu privirea atintita catre inalturi... si figura crispata de groaza,... sa stiti ca au fost sfasiati de Lupul Alb…
O poveste ascunsa în suflet,... pe un altar de vise... Şi porunca strabuna: "Cine nu respecta Legea, va muri rapus de Fiara!".
Cu sufletul,... il vedeti mereu langa voi:... un Lup Alb cu ochii blanzi... O Fiara cu suflet de Om.... In fiecare noapte,... cand dormiti,... va apare în vis. Mereu singur,... niciodata in haita.... Va priveşte cu ochii sai patrunzatori...
Va spune ca drumul... e lung şi trebuie să-l parcurgeti singuri.... Neinfrantii sunt mereu singuri"...
luni, 14 februarie 2011
"Different year,... same shit..." - parafrazare
In fiecare an imi spuneam: "Sa treaca dracului si anul asta,... sa vina urmatorul,... poate va fi mai bun"... Dar nu se intampla asa... In fine,...
2011 ma supune la noi teste... Ma apuca de ceafa si ma azvarle in tumultul oceanului cotidian,... al interconexiunilor umane,... al supozitiilor,... pretextelor,... meandrelor sufletesti ale deziluziilor,... esecurilor... Prins in talazurile suspiciunilor,... neincrederii,... acuzatiilor nefondate,... ma lupt ca intotdeauna sa ies la liman... Chiar daca sunt tot mai obosit,... tot mai dezamagit si scarbit,... trebuie sa o fac,... sa reusesc again... sa sorb gura de aer datatoare de forta,... de viata... Sunt ud,... zgribulit,... tremur de surescitare si de slabiciune... Mda,... slabiciune... ptr. ca am fost naiv,... m-am daruit... si am pierdut... In fine... Nu conteaza,... tarmul e aproape,... colea la doi pasi... Stiu ca inca mai pot sa o fac,... trebuie sa o fac...
De-a lungul timpului am fost iubit si urat... Am iubit si eu de cateva ori... Ura nu ma caracterizeaza...
Am fost admirat si hulit,... aplaudat sau sfasiat de "haita"...
Mi s-a spus in fel si chip:... interesant, bun, cinic, arogant, genial, dement, ticalos, orgolios, mincinos, retardat, puternic, bolnav, incapatanat, civilizat, nesimtit, porc misogin, afemeiat, depresiv, inger, drac, etc. ... Fiecare cum l-a dus mintea,... putina sau multa,... cat i-a fost dat sa aibe...
Sunt obisnuit,.. asta imi este menirea,... "misiunea" mea pe pamant...
Ce nu inteleg mai toti e ca sunt greu de descifrat,... in ciuda sinceritatii care ma caracterizeaza... Ptr. ca exista si multa retinere... Nu oricine poate sparge diamantul in care mi-am ferecat gandurile, sufletul. Nu oricine poate prinde,... intelege,... sensul cuvintelor mele. E usor sa tragi concluzii,... sa interpretezi,... sa pui etichete,... sa emiti judecati... E mai greu sa intelegi neintelesul,... "sa consiliezi" incomprehensibilul...
De ce se grabesc oamenii sa treaca dintr-o extrema in alta?!... Habar n-am,... eu nu fac asa ceva... Nu fac nimic fara sa cumpanesc indelung,... sa calculez,... sa fiu sigur ca nu gresesc...
De cele mai multe ori cuvintele,... gesturile mele,... sunt intelese tardiv,... in timp... De obicei,... cand e mult prea tarziu... Pentru orice,... ptr. oricine...
Nu imi place,... nu sunt adeptul sa ma justific,... sa ma scuz,... mai ales cand stiu sigur ca nu am de ce sa o fac... Dar uneori,... incerc sa explic,... imi doresc sa nu mai fiu inteles gresit... Si reusesc... sau nu... Depinde de "interlocutor"... Sau am taria de caracter necesara sa recunosc cand gresesc...
In rest,... sunt EU. Nu cersesc nimic,... nu vreau afectiune gratuita sau intelegere oarba... Nu vreau doar trupuri frumoase... si capete fara minte... Am fost acuzat de multe ori ca mi-am batut joc de ceea ce mi s-a oferit... Poate nu am vrut lucru respectiv,... poate nu aveam nevoie,.... poate imi era indiferent... dar am intrat in joc... Uneori daruindu-ma,... alteori pur si simplu pentru ca poate sunt un egoist incorigibil...
Si totusi... raman acelasi... Daca merg pe strada si vad un caine zgribulit, cu o labuta rupta,... intind mana si il mangai. Din mila,... din empatie,... din intelegere,... din bunatate,... nu are relevanta de ce o fac... Chiar daca in secunda urmatoare mana imi este sfasiata pana la os...
Asta sunt EU... Si asa voi fi si in 2011...
2011 ma supune la noi teste... Ma apuca de ceafa si ma azvarle in tumultul oceanului cotidian,... al interconexiunilor umane,... al supozitiilor,... pretextelor,... meandrelor sufletesti ale deziluziilor,... esecurilor... Prins in talazurile suspiciunilor,... neincrederii,... acuzatiilor nefondate,... ma lupt ca intotdeauna sa ies la liman... Chiar daca sunt tot mai obosit,... tot mai dezamagit si scarbit,... trebuie sa o fac,... sa reusesc again... sa sorb gura de aer datatoare de forta,... de viata... Sunt ud,... zgribulit,... tremur de surescitare si de slabiciune... Mda,... slabiciune... ptr. ca am fost naiv,... m-am daruit... si am pierdut... In fine... Nu conteaza,... tarmul e aproape,... colea la doi pasi... Stiu ca inca mai pot sa o fac,... trebuie sa o fac...
De-a lungul timpului am fost iubit si urat... Am iubit si eu de cateva ori... Ura nu ma caracterizeaza...
Am fost admirat si hulit,... aplaudat sau sfasiat de "haita"...
Mi s-a spus in fel si chip:... interesant, bun, cinic, arogant, genial, dement, ticalos, orgolios, mincinos, retardat, puternic, bolnav, incapatanat, civilizat, nesimtit, porc misogin, afemeiat, depresiv, inger, drac, etc. ... Fiecare cum l-a dus mintea,... putina sau multa,... cat i-a fost dat sa aibe...
Sunt obisnuit,.. asta imi este menirea,... "misiunea" mea pe pamant...
Ce nu inteleg mai toti e ca sunt greu de descifrat,... in ciuda sinceritatii care ma caracterizeaza... Ptr. ca exista si multa retinere... Nu oricine poate sparge diamantul in care mi-am ferecat gandurile, sufletul. Nu oricine poate prinde,... intelege,... sensul cuvintelor mele. E usor sa tragi concluzii,... sa interpretezi,... sa pui etichete,... sa emiti judecati... E mai greu sa intelegi neintelesul,... "sa consiliezi" incomprehensibilul...
De ce se grabesc oamenii sa treaca dintr-o extrema in alta?!... Habar n-am,... eu nu fac asa ceva... Nu fac nimic fara sa cumpanesc indelung,... sa calculez,... sa fiu sigur ca nu gresesc...
De cele mai multe ori cuvintele,... gesturile mele,... sunt intelese tardiv,... in timp... De obicei,... cand e mult prea tarziu... Pentru orice,... ptr. oricine...
Nu imi place,... nu sunt adeptul sa ma justific,... sa ma scuz,... mai ales cand stiu sigur ca nu am de ce sa o fac... Dar uneori,... incerc sa explic,... imi doresc sa nu mai fiu inteles gresit... Si reusesc... sau nu... Depinde de "interlocutor"... Sau am taria de caracter necesara sa recunosc cand gresesc...
In rest,... sunt EU. Nu cersesc nimic,... nu vreau afectiune gratuita sau intelegere oarba... Nu vreau doar trupuri frumoase... si capete fara minte... Am fost acuzat de multe ori ca mi-am batut joc de ceea ce mi s-a oferit... Poate nu am vrut lucru respectiv,... poate nu aveam nevoie,.... poate imi era indiferent... dar am intrat in joc... Uneori daruindu-ma,... alteori pur si simplu pentru ca poate sunt un egoist incorigibil...
Si totusi... raman acelasi... Daca merg pe strada si vad un caine zgribulit, cu o labuta rupta,... intind mana si il mangai. Din mila,... din empatie,... din intelegere,... din bunatate,... nu are relevanta de ce o fac... Chiar daca in secunda urmatoare mana imi este sfasiata pana la os...
Asta sunt EU... Si asa voi fi si in 2011...
sâmbătă, 12 februarie 2011
Despre iubire...
Strangi din dinti si rezisti.
Te trezesti (asta in cazul in care mai pot sa dormi) din somn, fumezi in disperare, ai o stare aiurea si oricat ai incerca, nu te poti culca la loc.
Daca ar fi vorba de criza, de bani, de probleme diverse, te-ai culca la loc impacat, si maine e o zi, se pot rezolva toate. Dar nu, este vorba de EA, cea care ti-a rapit inima, mintile, sufletul, linistea.
Incerci sa o ignori si te trezesti privind-o continuu. Nu vrei sa-i mai vorbesti, cu toate ca i-ai vorbi toata viata. Ii ocolesti privirea, desi ai petrece o eternitate ochi in ochi cu ea. Te prefaci nepasator,cand tot ce ti-ai dori ar fi sa iti pui inima la piciorele ei. Ii raspunzi monosilabic, morocanos si incruntat, cu aere de superioritate, in timp ce sufletul ti se topeste de fericire ca te baga in seama.
Butonezi televizorul, in speranta unei diversiuni care sa te faca sa uiti. Un film, stiri sau documentare plictisitoare, muzica care te rascoleste, in loc sa te linisteasca. Orice ai vedea are legatura cu ea, cu un gest sau o stare a ei, cu o situatie in care ati fost.Si la meteo daca te uiti, tot la ea te gandesti.
Intri pe net (asta in cazul cand nu ai cunoscut-o acolo), degeaba, nu te mai intereseaza nimic.
Mananci pe sponci, nu te mai atrage nimic, nu mai ai chef de nimic, traiesti ca sa fie, in dorul lelii.
Micile tale bucurii, pasiuni, au disparut in neant, un zambet pe fata ta e mai rar decat trecerea cometei Halley.
La serviciu nu reusesti sa te aduni, gresesti des, poate vezi poate nu cum increderea celorlalti in tine scade. Nu-ti pasa, nu dai doi bani pe asta.
Te imbraci ingrijit doar ca sa nu scazi in ochii ei, ca altfel ai avea probabil barba nerasa, ai face dus o data pe luna, daca-ti aduci aminte, si nu ti-ai schimba camasa cu saptamanile.
Unii te vad schimbat si iti spun: "Fruntea sus!", dar ei nu banuiesc, nu au cum sa stie ce este in sufletul tau. Nici ea. Nu poti vorbi cu nimeni despre durerea ta si aceasta se aduna in ridurile fruntii, in parul incaruntit, in zambetul transformat in rictus, in mijlocul pieptului, si-ti roade incet, incet,toata fiinta.
Ai putea sa ii spui EI tot ceea ce simti pt. ea, dar nu o faci. Sau daca o faci poate fi mai rau, mai grea suferinta, mai crunta durerea.
De ce ne este greu sa ne exteriorizam, sa ne aratam, sentimentele fata de cineva?...
Te trezesti (asta in cazul in care mai pot sa dormi) din somn, fumezi in disperare, ai o stare aiurea si oricat ai incerca, nu te poti culca la loc.
Daca ar fi vorba de criza, de bani, de probleme diverse, te-ai culca la loc impacat, si maine e o zi, se pot rezolva toate. Dar nu, este vorba de EA, cea care ti-a rapit inima, mintile, sufletul, linistea.
Incerci sa o ignori si te trezesti privind-o continuu. Nu vrei sa-i mai vorbesti, cu toate ca i-ai vorbi toata viata. Ii ocolesti privirea, desi ai petrece o eternitate ochi in ochi cu ea. Te prefaci nepasator,cand tot ce ti-ai dori ar fi sa iti pui inima la piciorele ei. Ii raspunzi monosilabic, morocanos si incruntat, cu aere de superioritate, in timp ce sufletul ti se topeste de fericire ca te baga in seama.
Butonezi televizorul, in speranta unei diversiuni care sa te faca sa uiti. Un film, stiri sau documentare plictisitoare, muzica care te rascoleste, in loc sa te linisteasca. Orice ai vedea are legatura cu ea, cu un gest sau o stare a ei, cu o situatie in care ati fost.Si la meteo daca te uiti, tot la ea te gandesti.
Intri pe net (asta in cazul cand nu ai cunoscut-o acolo), degeaba, nu te mai intereseaza nimic.
Mananci pe sponci, nu te mai atrage nimic, nu mai ai chef de nimic, traiesti ca sa fie, in dorul lelii.
Micile tale bucurii, pasiuni, au disparut in neant, un zambet pe fata ta e mai rar decat trecerea cometei Halley.
La serviciu nu reusesti sa te aduni, gresesti des, poate vezi poate nu cum increderea celorlalti in tine scade. Nu-ti pasa, nu dai doi bani pe asta.
Te imbraci ingrijit doar ca sa nu scazi in ochii ei, ca altfel ai avea probabil barba nerasa, ai face dus o data pe luna, daca-ti aduci aminte, si nu ti-ai schimba camasa cu saptamanile.
Unii te vad schimbat si iti spun: "Fruntea sus!", dar ei nu banuiesc, nu au cum sa stie ce este in sufletul tau. Nici ea. Nu poti vorbi cu nimeni despre durerea ta si aceasta se aduna in ridurile fruntii, in parul incaruntit, in zambetul transformat in rictus, in mijlocul pieptului, si-ti roade incet, incet,toata fiinta.
Ai putea sa ii spui EI tot ceea ce simti pt. ea, dar nu o faci. Sau daca o faci poate fi mai rau, mai grea suferinta, mai crunta durerea.
De ce ne este greu sa ne exteriorizam, sa ne aratam, sentimentele fata de cineva?...
Scuze...
"Imi pare rau,te iubesc"
"Imi pare rau,imi lipsesti"
"Imi pare rau,nu am fost eu,cel pe care il stii"
"Imi pare rau,am multe probleme si din cauza asta"
"Imi pare rau,am o stare aiurea"
"Imi pare rau,am avut o zi de tot rahatul"
"Imi pare rau......."
Scuze.
E usor sa te scuzi. "Iarta-ma". Si gata, te-ai scos, esti linistit, ai trecut peste, nu mai conteaza. Nu mai conteaza greseala, durerea, faptul ca ai ranit, ai dezamagit, ai "ucis" poate ceea ce era frumos. Se rezolva repede pt.tine. "Imi pare rau... ma ierti?"
Te iarta.
Prima data ptr. ca te iubeste. Si ptr.ca este prima data. "Nu o sa se ma repete", o asiguri.
Te iarta si a doua oara. Ptr.ca tot te iubeste. Ptr.ca inca te crede. Ptr. ca nu concepe ca poate deveni o obisnuinta. Ptr.ca esti al ei si te accepta cu bune si cu rele.
Dar ptr.tine e doar o usurare. "M-a iertat". Ai o senzatie de duiosie ptr. ca o iubesti. "Uite, dom'le, ce femeie minunata. Ma iubeste". Dar momentul trece. Si indraznesti mai mult. O sa te ierte in continuare, care-i problema? Crezi ca este suficient sa iti ceri scuze si totul e ca la inceput.
Dar nu e asa. Pt.tine e usor in continuare, pt.ea nu. Persistenta ta in greseala o intristeaza, o revolta, o face sa se intrebe daca nu cumva ea greseste. Greseste poate ptr. ca te iubeste.
Si tu fluieri nepasator. Cand iti dai seama ca este prea tarziu... este prea tarziu.
Sau poate te intrebi tu daca o meriti. Si atunci nu stii ce sa faci, cum e mai bine ptr. ea. Nu stii, dar trebuie sa te hotarasti odata...
"Imi pare rau,imi lipsesti"
"Imi pare rau,nu am fost eu,cel pe care il stii"
"Imi pare rau,am multe probleme si din cauza asta"
"Imi pare rau,am o stare aiurea"
"Imi pare rau,am avut o zi de tot rahatul"
"Imi pare rau......."
Scuze.
E usor sa te scuzi. "Iarta-ma". Si gata, te-ai scos, esti linistit, ai trecut peste, nu mai conteaza. Nu mai conteaza greseala, durerea, faptul ca ai ranit, ai dezamagit, ai "ucis" poate ceea ce era frumos. Se rezolva repede pt.tine. "Imi pare rau... ma ierti?"
Te iarta.
Prima data ptr. ca te iubeste. Si ptr.ca este prima data. "Nu o sa se ma repete", o asiguri.
Te iarta si a doua oara. Ptr.ca tot te iubeste. Ptr.ca inca te crede. Ptr. ca nu concepe ca poate deveni o obisnuinta. Ptr.ca esti al ei si te accepta cu bune si cu rele.
Dar ptr.tine e doar o usurare. "M-a iertat". Ai o senzatie de duiosie ptr. ca o iubesti. "Uite, dom'le, ce femeie minunata. Ma iubeste". Dar momentul trece. Si indraznesti mai mult. O sa te ierte in continuare, care-i problema? Crezi ca este suficient sa iti ceri scuze si totul e ca la inceput.
Dar nu e asa. Pt.tine e usor in continuare, pt.ea nu. Persistenta ta in greseala o intristeaza, o revolta, o face sa se intrebe daca nu cumva ea greseste. Greseste poate ptr. ca te iubeste.
Si tu fluieri nepasator. Cand iti dai seama ca este prea tarziu... este prea tarziu.
Sau poate te intrebi tu daca o meriti. Si atunci nu stii ce sa faci, cum e mai bine ptr. ea. Nu stii, dar trebuie sa te hotarasti odata...
Atractia...
Se spune ca o femeie e frumoasa daca stie sa isi ascunda defectele.Chestia asta e perfect valabila si in cazul barbatilor.Evident ei nu dispun de atatea artificii pt. a-si etala un corp de Adonis.O femeie stie si are cu ce sa se imfrumuseteze.Un sutien push-up sau cu buretei,un body ascuns privirilor care sa ii stranga corpul,un pantof cu toc care cambreaza gamba,fardurile care ascund mici defecte ale tenului,oboseala si varsta,toate astea atrag privirile noastre.Barbatii se multumesc sa-si mascheze lipsa de steroizi sau kilogramele in plus cu haine mai largute.Mai sunt si unii care isi indeasa un ciorap in dreptul slitului sa para mai dotati 
.
Dar totul se schimba cand "invelisul" e aruncat la capul patului.Dupa o noapte fierbinte de amor,in lumina diminetii,constati ca "marul de aur" era doar poleit pe dinafara.Sanii obraznici se dovedesc a fi cam lasati,funduletul e cam plat,minijupa de aseara ascundea cu succes celulita de pe coapse,observi si cateva varice incipiente,mijlocelul nu mai pare a fi trecut prin inel.Machiajul de ieri ascundea cu succes ridurile si cearcanele.
Invers,ea constata ca marimea totusi conteaza.Ma refer la pectorali si bicepsi,desigur .
Inca o dovada ca proverbul "Noaptea toate pisicile sunt negre" are un dram de adevar.
Toate bune si frumoase.Daca partida a fost OK,aceste "mici" neajunsuri pot fi trecute cu vederea.Asta pana cand esti atras de alta "poleiala".
Imi place femeia care este frumoasa dimineata cand se trezeste,cand e naturala.Fara artificii,fara lucruri ascunse,fara masti.Atunci simti atractia adevarata....si incepi sa o iubesti.....
.Dar totul se schimba cand "invelisul" e aruncat la capul patului.Dupa o noapte fierbinte de amor,in lumina diminetii,constati ca "marul de aur" era doar poleit pe dinafara.Sanii obraznici se dovedesc a fi cam lasati,funduletul e cam plat,minijupa de aseara ascundea cu succes celulita de pe coapse,observi si cateva varice incipiente,mijlocelul nu mai pare a fi trecut prin inel.Machiajul de ieri ascundea cu succes ridurile si cearcanele.
Invers,ea constata ca marimea totusi conteaza.Ma refer la pectorali si bicepsi,desigur
.Inca o dovada ca proverbul "Noaptea toate pisicile sunt negre" are un dram de adevar.
Toate bune si frumoase.Daca partida a fost OK,aceste "mici" neajunsuri pot fi trecute cu vederea.Asta pana cand esti atras de alta "poleiala".
Imi place femeia care este frumoasa dimineata cand se trezeste,cand e naturala.Fara artificii,fara lucruri ascunse,fara masti.Atunci simti atractia adevarata....si incepi sa o iubesti.....
"Solaris"
Cei care au vazut doar filmul si nu au citit cartea poate vor considera ca a fost ceva plictisitor,vor exclama "Am adormit la prostia aia!".Ma rog,exceptand fanii lui George Clooney 
Romanul lui Stanislaw Lem nu poate fi ecranizat.Dupa parerea mea,evident.
Nicio realizare vizuala nu poate transpune esenta cartii,ideea in sine.
Oceanul planetar care guverneaza acel univers imaginat de Lem extrage din memoria muritorilor de rand care i-au perturbat linistea imaginile cele mai pregnante,readucandu-le in memorie,......la viata.
Numai ca acele "fantome"(ale trecutului) care ii bantuie pe pamanteni pot fi numite oricum,numai vii nu.Sunt doar palide amintiri ale originalelor,copii sablonate care fac doar rau.
Ce e mai interesant e disperarea cu care oamenii incearca sa scape de aceste amintiri,dar ele revin,iar si iar.......
Memoria umana este un conglomerat neinteles inca.Amintirile noastre,dictate de emotiile traite la vremea respectiva,sunt puternice sau mai palide.
Furia sau bucuria,disperarea sau extazul,dragostea sau ura......fac ca o amintire sa ramana pe veci in mintea nostra.Si in suflet,ma rog.
Unele amintiri am vrea sa le "stergem".Se estompeaza,da.Dar nu dispar niciodata.
Si e suficient sa dam peste un "ocean ganditor" care sa le readuca la suprafata,pt.a constata ca sunt mai puternice ca oricand.
Pana la urma reusim sa uitam unele lucruri?Alegem noi ce pastram si ce nu?
Hmmm,daca ar fi asa de simplu.......
Sau patim ca personajele lui Lem...
Romanul lui Stanislaw Lem nu poate fi ecranizat.Dupa parerea mea,evident.
Nicio realizare vizuala nu poate transpune esenta cartii,ideea in sine.
Oceanul planetar care guverneaza acel univers imaginat de Lem extrage din memoria muritorilor de rand care i-au perturbat linistea imaginile cele mai pregnante,readucandu-le in memorie,......la viata.
Numai ca acele "fantome"(ale trecutului) care ii bantuie pe pamanteni pot fi numite oricum,numai vii nu.Sunt doar palide amintiri ale originalelor,copii sablonate care fac doar rau.
Ce e mai interesant e disperarea cu care oamenii incearca sa scape de aceste amintiri,dar ele revin,iar si iar.......
Memoria umana este un conglomerat neinteles inca.Amintirile noastre,dictate de emotiile traite la vremea respectiva,sunt puternice sau mai palide.
Furia sau bucuria,disperarea sau extazul,dragostea sau ura......fac ca o amintire sa ramana pe veci in mintea nostra.Si in suflet,ma rog.
Unele amintiri am vrea sa le "stergem".Se estompeaza,da.Dar nu dispar niciodata.
Si e suficient sa dam peste un "ocean ganditor" care sa le readuca la suprafata,pt.a constata ca sunt mai puternice ca oricand.
Pana la urma reusim sa uitam unele lucruri?Alegem noi ce pastram si ce nu?
Hmmm,daca ar fi asa de simplu.......
Sau patim ca personajele lui Lem...
Tastatura...
Degetele ii aluneca febril pe tastatura,scriind cu nerabdare inca un mesaj.Si inca unul.Sta cu ochii pironiti pe "fereastra" messengerului,asteptand tremurand sa vada ce-i raspunde."is typing a message".Dureaza prea mult,cele cateva secunde pana apare mesajul propriu-zis par o eternitate.Zambeste incantat,cu gura pana la urechi,raspunsul il umple de satisfactie,de bucurie.Raspunde imediat si tot asa,poate continua la infinit.
A devenit comunicarea pe net avatarul relatiilor interumane?
Se pare ca da,monitorul a luat locul contactului vizual,tastatura a inlocuit corzile vocale,mouse-ul e un surogat al atingerilor,al mangaierilor.Poti initia o relatie printr-un click potrivit.Poti inveseli pe cineva printr-un simplu copy-paste al unui banc,al unei poante hazlii,primite pe mail,desigur.De la altul care n-a retinut-o(nimeni nu mai retine nimic,doar avem arhive),a primit-o si el de la altii si tot asa.Poti ilumina un suflet cu o vorba de dragoste sau poti provoca lacrimi printr-un cuvant urat.
Daca te superi,il stergi din lista.Sau ii blochezi accesul.Palma data la suparare unui imbecil care te-a agresat verbal este inlocuita de ignora user,blocheaza user,adauga in lista neagra.
Neagresiv,curat,eficient si politicos,nu? Daca ti-e drag sau simpatic,e in lista de prieteni,sau alba,sau ce culoare o mai avea,roz-bonbon cu picatele verzi sau cu inimoare,samd.
Pe net avem curaj.
Putem spune orice,sarim peste multe etape intermediare,specifice infiriparii unei relatii.Suntem in secolul al doilea al vitezei,mult mai accelerat decat anteriorul,o idila se poate isca in cateva zile.Si tot asa de repede npoate sfarsi.Crezi ca poti cunoaste un om numai din felul de a scrie,fara sa-l privesti in ochi,fara sa-i vezi gesturile.Poti avea noroc,desigur,sa intuiesti cu exactitate firea lui,sa fie exact ceea ce cautai.Dar cati au norocul asta?
Nu sunt un retrograd.
E mult mai accesibila interactiunea virtuala.E mult mai simplu sa cunosti oameni de calitate pa care n-ai fi avut poate sansa sa ii intalnesti in realitate.Si mai e si reversul,oamenii josnici pe care e preferabil sa ii intalnesti doar in virtual.
Iti plimbi degetele pe taste si ii simti pielea catifelata infiorandu-se.Ii sorbi cuvintele scrise in locul saruturilor patimase.Privesti in monitor si-ti umpli narile de parfumul trupului ei/lui.E o relatie care poate crea dependenta.
As prefera realul...
A devenit comunicarea pe net avatarul relatiilor interumane?
Se pare ca da,monitorul a luat locul contactului vizual,tastatura a inlocuit corzile vocale,mouse-ul e un surogat al atingerilor,al mangaierilor.Poti initia o relatie printr-un click potrivit.Poti inveseli pe cineva printr-un simplu copy-paste al unui banc,al unei poante hazlii,primite pe mail,desigur.De la altul care n-a retinut-o(nimeni nu mai retine nimic,doar avem arhive),a primit-o si el de la altii si tot asa.Poti ilumina un suflet cu o vorba de dragoste sau poti provoca lacrimi printr-un cuvant urat.
Daca te superi,il stergi din lista.Sau ii blochezi accesul.Palma data la suparare unui imbecil care te-a agresat verbal este inlocuita de ignora user,blocheaza user,adauga in lista neagra.
Neagresiv,curat,eficient si politicos,nu? Daca ti-e drag sau simpatic,e in lista de prieteni,sau alba,sau ce culoare o mai avea,roz-bonbon cu picatele verzi sau cu inimoare,samd.
Pe net avem curaj.
Putem spune orice,sarim peste multe etape intermediare,specifice infiriparii unei relatii.Suntem in secolul al doilea al vitezei,mult mai accelerat decat anteriorul,o idila se poate isca in cateva zile.Si tot asa de repede npoate sfarsi.Crezi ca poti cunoaste un om numai din felul de a scrie,fara sa-l privesti in ochi,fara sa-i vezi gesturile.Poti avea noroc,desigur,sa intuiesti cu exactitate firea lui,sa fie exact ceea ce cautai.Dar cati au norocul asta?
Nu sunt un retrograd.
E mult mai accesibila interactiunea virtuala.E mult mai simplu sa cunosti oameni de calitate pa care n-ai fi avut poate sansa sa ii intalnesti in realitate.Si mai e si reversul,oamenii josnici pe care e preferabil sa ii intalnesti doar in virtual.
Iti plimbi degetele pe taste si ii simti pielea catifelata infiorandu-se.Ii sorbi cuvintele scrise in locul saruturilor patimase.Privesti in monitor si-ti umpli narile de parfumul trupului ei/lui.E o relatie care poate crea dependenta.
As prefera realul...
Singur cu mine...
In momentele acelea in care raman singur cu mine insami am senzatia acuta de gol.Am auzit deseori oameni spunand ca se simt goi pe dinauntru,pustiiti.Si m-am gandit....Si daca asa si e? Daca in esenta fiinta umana e fundamental goala?Ce ne da atunci senzatia de plin,de implinire? Relatiile.Intotdeauna in relatie cu altcineva am reusit sa ne oglindim,sa ne vedem,sa avem constiinta faptului ca existam,ca viata noastra are un sens.Asta inseamna ca daca inceteaza relatia atunci revenim la starea noastra naturala,la gol.Daca starea noastra naturala e de gol interior inseamna ca tot ce ne umple e ceva artificial,e ceva provocat,cautat,facut anume din exterior.Care nu ne apartine,pe care nu-l putem mentine la nesfarsit.Si imi dau seama ca nu suferim de prea gol,ci de prea plin. Suferim de o iluzie!
Exista munti dincolo de munti si cer dincolo de cer.Dar noi dincolo de noi,oare existam?
Exista munti dincolo de munti si cer dincolo de cer.Dar noi dincolo de noi,oare existam?
Oamenii...
E rau sa nu iubesti oamenii din jur.
Sa nu-i iubesti pentru ca ti-e frica de ei sau ii dispretuiesti.
Cu cat trece timpul,dispar pe rand prietenii,duiosii,fraternitati,iubiri.Omul are darul de a strica frumusetea si maretia lucrurilor simple.
De ce ne azvarlim in vartej,unii asupra altora?Ce mai avem de impartit cu viata si intre noi?Cum spunea Sartre:"iadul=ceilalti oameni".
Ne izolam si avem impresia ca suntem liberi.Liberi in colivie,aratandu-ne infrangerea in fata vietii....
Nu ma pot abtine de a ma gandi la falsul rationament al unui numar mare de pretinsi cunoscatori de oameni,care vor sa treaca intotdeauna dorinta drept iubire si bunatatea drept slabiciune.Din pacate,bunatatea este atitudinea omului care sufera!Cei rai sunt nefericiti pt ca sunt egoisti,bolnavi sau pur si simplu rai.Si se vor bucura totdeauna de raul altuia!
Ne amagim cu totii daca credem ca in viata nu trecem decat singuri!
Sa nu-i iubesti pentru ca ti-e frica de ei sau ii dispretuiesti.
Cu cat trece timpul,dispar pe rand prietenii,duiosii,fraternitati,iubiri.Omul are darul de a strica frumusetea si maretia lucrurilor simple.
De ce ne azvarlim in vartej,unii asupra altora?Ce mai avem de impartit cu viata si intre noi?Cum spunea Sartre:"iadul=ceilalti oameni".
Ne izolam si avem impresia ca suntem liberi.Liberi in colivie,aratandu-ne infrangerea in fata vietii....
Nu ma pot abtine de a ma gandi la falsul rationament al unui numar mare de pretinsi cunoscatori de oameni,care vor sa treaca intotdeauna dorinta drept iubire si bunatatea drept slabiciune.Din pacate,bunatatea este atitudinea omului care sufera!Cei rai sunt nefericiti pt ca sunt egoisti,bolnavi sau pur si simplu rai.Si se vor bucura totdeauna de raul altuia!
Ne amagim cu totii daca credem ca in viata nu trecem decat singuri!
O drama obisnuita...
O cunoasteti,sunt sigur.Ati trecut adeseori pe langa ea,chiar daca nu era aceeasi persoana.Sunt multe in situatia despre care vreau sa vorbim.....Chiar daca v-a retinut atentia mai mult de un minut,ati uitat-o imediat ce a iesit din raza voastra vizuala.
E o femeie care incerca sa treaca neobservata,privirea ii e furisata,ca de animal haituit.Nu se remarca prin vestimentatie,tinuta sau frumusete deosebita (dar toate femeile sunt frumoase).Mersul i-e iute,umerii garboviti,isi fereste fata.Cu ani in urma barbatii intorceau capul dupa ea,daca nu sa-i privesca corpul,cel putin sa-i admire zambetul senin,curat,luminos.
Daca vreti sa stiti cine este.cititi cele ce urmeaza.
Se indreapta iute spre casa,strangand la piept maruntele cumparaturi facute.Se fereste de ocheadele curioase ale vecinilor.Intra grabita in apartament si se apuca grabita de treaba.Trebuie sa gateasca,sa spele,sa calce,sa faca curat,sa ajute copii la lectii,sa puna masa,pt.ca timpul o preseaza,in curand va sosi "stapanul" casei.
Reuseste sa isi faca treaba,fugarita parca de un demon ascuns,cand.....se tranteste,la propriu,usa de la intrare.E barbatul ei,care a intarziat,de la servici s-a oprit,ca de obicei,la bodega in care isi face veacul de ani de zile.Trazneste a bautura dar nu e beat complet,asa cum spera ea sa fie.E bine cand e beat crita,se culca,o lasa in pace.....
Barbatul intra in bucatarie,unde mancarea abureste in farfurii,doar l-a asteptat EA.Nu s-a descaltat,lasa numai urme de noroi.Ea de-abia terminase de facut curat,spalase pe jos......
Privirea lui nu prevesteste nimic bun si primul lucru pe care il spune nu este "buna-seara",ci o injuratura strasnica adresata preferintelor sexuale ale ei.
Urmatoarea miscare este cosmarul de zi cu zi al femeii: un dos de palma dat cu sete peste chipul deznadajduit care-l priveste cu groaza.
Femeia incearca sa scape de atacul brutei pe care o numeste "sot".....se refugiaza in dormitor,dar nicio usa nu rezista bocancului tintuit ce loveste slaba opreliste.Injuraturile curg lant,loviturile la fel,.....dar ceea ce o ingrozeste cel mai tare e privirea brutei cu chip de om: o privire in care nu se citeste decat ura salbatica,e privirea unui nebun,a unei fiare in care nu a mai ramas nimic omenesc.
Femeia isi aude copiii plangand,speriati.In coltul in care s-a refugiat,rezista cu greu avalansei de injurii si lovituri.Tine mainile in dreptul capului,tinta preferata de pumnii si palmele "iubitului" ei,si asta nu dintr-o zvacnire de vanitate pt.a-si proteja chipul frumos candva luminos,ci pt.a evita rusinea cauzata de privirile aruncate pe strada vanatailor de pe fata ei.Se vaita,tipa,plange.....pana cand privirea i se opreste in ochii copiilor care au deschis usa dormitorului,urmarind scena ca doua statui de gheata,cu groaza oglindindu-li-se pe fete.Cu o ultima sfortare(de unde atata energie?!) isi spune ca nu acesta e spectacolul familial pe care trebuie sa il vada niste copii.Vaitele inceteaza.
Intr-un final,bruta oboseste.Cu o ultima injuratura,tranteste usa dormitorului si se duce in bucatarie.Mancarea nu-i este pe plac,pt. ca nimic nu ii mai convine la ea.
Asa se intampla,cu mici variatiuni,de multa vreme incoace.
Se ridica cu greu de pe podea,cu dureri in tot corpul,cu vanatai lungi pe antebrat(se ferise de lovituri)......si,n-a avut noroc de data asta,pe obrazul stang.Strange copii in brate,pt.a nu-i vedea lacrimile ce curg siroaie.
Ce sa faca?Divortul e exclus.La ea in familie nu s-a pomenit asa ceva si credinta ortodoxa condamna acest pas.A cautat o speranta in biserica,dar promisiunile preotului pt.o "viata de apoi" lipsita de griji n-o mai incanta. Explicatia fetei bisericesti n-o mai ajuta cu nimic.: "Ai pacatuit,fata mea,sau pacatul parintilor tai se rafrange asupra ta,trebuie sa rabzi,e barbatul tau,sunteti uniti prin sfanta taina a cununiei.......".In sinea ei crede din ce in ce mai putin in "gogosile" astea.Nici macar sa se sinucida nu poate,"e pacat,maica!".Prietenele au parasit-o sau o privesc cu mila amestecata cu dispret.Vecinii o barfesc pe la colturi si nu stie de ce dar are impresia ca toata lumea o considera vinovata pe ea pt. ceea ce se intampla.
A devenit o marioneta manevrata de un mecanism intern care nu vrea sa se opreasca.Se intoarce "acasa".
Nu mai cautati martirii in cartile de istorie.Sute,mii de femei traiesc aceasta drama in Romania.Ce este de facut?
De ce unele femei sa impaca cu.....soarta,isi accepta suferinta?
De ce au ajuns aici?Doar la inceput a fost vorba de iubire,el era galant,dar si amant patimas,se potriveau perfect.Ce s-a intamplat,ce i-a schimbat?
O cunoasteti,sunt sigur.Ati trecut adeseori pe langa ea,chiar daca nu era aceeasi persoana......
Sau poate fi colega voastra,o vecina,sora voastra sau mama.Poate fi oricine.
E o femeie care incerca sa treaca neobservata,privirea ii e furisata,ca de animal haituit.Nu se remarca prin vestimentatie,tinuta sau frumusete deosebita (dar toate femeile sunt frumoase).Mersul i-e iute,umerii garboviti,isi fereste fata.Cu ani in urma barbatii intorceau capul dupa ea,daca nu sa-i privesca corpul,cel putin sa-i admire zambetul senin,curat,luminos.
Daca vreti sa stiti cine este.cititi cele ce urmeaza.
Se indreapta iute spre casa,strangand la piept maruntele cumparaturi facute.Se fereste de ocheadele curioase ale vecinilor.Intra grabita in apartament si se apuca grabita de treaba.Trebuie sa gateasca,sa spele,sa calce,sa faca curat,sa ajute copii la lectii,sa puna masa,pt.ca timpul o preseaza,in curand va sosi "stapanul" casei.
Reuseste sa isi faca treaba,fugarita parca de un demon ascuns,cand.....se tranteste,la propriu,usa de la intrare.E barbatul ei,care a intarziat,de la servici s-a oprit,ca de obicei,la bodega in care isi face veacul de ani de zile.Trazneste a bautura dar nu e beat complet,asa cum spera ea sa fie.E bine cand e beat crita,se culca,o lasa in pace.....
Barbatul intra in bucatarie,unde mancarea abureste in farfurii,doar l-a asteptat EA.Nu s-a descaltat,lasa numai urme de noroi.Ea de-abia terminase de facut curat,spalase pe jos......
Privirea lui nu prevesteste nimic bun si primul lucru pe care il spune nu este "buna-seara",ci o injuratura strasnica adresata preferintelor sexuale ale ei.
Urmatoarea miscare este cosmarul de zi cu zi al femeii: un dos de palma dat cu sete peste chipul deznadajduit care-l priveste cu groaza.
Femeia incearca sa scape de atacul brutei pe care o numeste "sot".....se refugiaza in dormitor,dar nicio usa nu rezista bocancului tintuit ce loveste slaba opreliste.Injuraturile curg lant,loviturile la fel,.....dar ceea ce o ingrozeste cel mai tare e privirea brutei cu chip de om: o privire in care nu se citeste decat ura salbatica,e privirea unui nebun,a unei fiare in care nu a mai ramas nimic omenesc.
Femeia isi aude copiii plangand,speriati.In coltul in care s-a refugiat,rezista cu greu avalansei de injurii si lovituri.Tine mainile in dreptul capului,tinta preferata de pumnii si palmele "iubitului" ei,si asta nu dintr-o zvacnire de vanitate pt.a-si proteja chipul frumos candva luminos,ci pt.a evita rusinea cauzata de privirile aruncate pe strada vanatailor de pe fata ei.Se vaita,tipa,plange.....pana cand privirea i se opreste in ochii copiilor care au deschis usa dormitorului,urmarind scena ca doua statui de gheata,cu groaza oglindindu-li-se pe fete.Cu o ultima sfortare(de unde atata energie?!) isi spune ca nu acesta e spectacolul familial pe care trebuie sa il vada niste copii.Vaitele inceteaza.
Intr-un final,bruta oboseste.Cu o ultima injuratura,tranteste usa dormitorului si se duce in bucatarie.Mancarea nu-i este pe plac,pt. ca nimic nu ii mai convine la ea.
Asa se intampla,cu mici variatiuni,de multa vreme incoace.
Se ridica cu greu de pe podea,cu dureri in tot corpul,cu vanatai lungi pe antebrat(se ferise de lovituri)......si,n-a avut noroc de data asta,pe obrazul stang.Strange copii in brate,pt.a nu-i vedea lacrimile ce curg siroaie.
Ce sa faca?Divortul e exclus.La ea in familie nu s-a pomenit asa ceva si credinta ortodoxa condamna acest pas.A cautat o speranta in biserica,dar promisiunile preotului pt.o "viata de apoi" lipsita de griji n-o mai incanta. Explicatia fetei bisericesti n-o mai ajuta cu nimic.: "Ai pacatuit,fata mea,sau pacatul parintilor tai se rafrange asupra ta,trebuie sa rabzi,e barbatul tau,sunteti uniti prin sfanta taina a cununiei.......".In sinea ei crede din ce in ce mai putin in "gogosile" astea.Nici macar sa se sinucida nu poate,"e pacat,maica!".Prietenele au parasit-o sau o privesc cu mila amestecata cu dispret.Vecinii o barfesc pe la colturi si nu stie de ce dar are impresia ca toata lumea o considera vinovata pe ea pt. ceea ce se intampla.
A devenit o marioneta manevrata de un mecanism intern care nu vrea sa se opreasca.Se intoarce "acasa".
Nu mai cautati martirii in cartile de istorie.Sute,mii de femei traiesc aceasta drama in Romania.Ce este de facut?
De ce unele femei sa impaca cu.....soarta,isi accepta suferinta?
De ce au ajuns aici?Doar la inceput a fost vorba de iubire,el era galant,dar si amant patimas,se potriveau perfect.Ce s-a intamplat,ce i-a schimbat?
O cunoasteti,sunt sigur.Ati trecut adeseori pe langa ea,chiar daca nu era aceeasi persoana......
Sau poate fi colega voastra,o vecina,sora voastra sau mama.Poate fi oricine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)